Cum se compun grafic diacriticele în română

Un semn diacritic este un semn grafic adăugat la o literă pentru a indica o diferență în pronunție. Termenul derivă din limba greacă, diakratikos însemnând „care distinge”.

În limba română avem trei semne diacritice:

Virgula

• Se folosește în partea de jos a literelor Ss și Tt, transformându-le în Șș și Țț.

• Șș și Țț se construiesc folosind exclusiv virgula. Folosirea altor semne, precum sedila (¸), este greșită.

• Ş cu sedilă (seceră) există în limba turcă, franceză, albaneză, dar nu și în română. Totuși, Academia Română a tolerat această ambiguitate, stabilind abia în 2003 că reprezentarea grafică corectă este cea cu virgulă.

• Ambiguitatea a fost adâncită și de programatorii din domeniul computerelor, care folosesc două codări STANDARD internaționale pentru „ș” și „ț”.

• Uneori, când compun un layout, această diacritică are dimensiuni prea mari sau este poziționată prea jos, invadând literele din rândul imediat următor. În acest caz, ca designer, trebuie să modific caracterul și să micșorez virgula sau să o poziționez mai sus, astfel încât această problemă să nu mai existe.

Breve (căciula)

• Acest semn se folosește deasupra literei Aa, transformând-o în Ăă.

• În limba română, Ăă se construiește folosind exclusiv breve. Folosirea altor semne, precum tilda (~), este greșită. Tilda este un semn grafic de forma unui „s” culcat, care se pune deasupra literei „n” (în spaniolă, de exemplu), pentru a indica faptul că se pronunță înmuiat.

• Se poate întâmpla ca un font să nu conțină breve (și, implicit, litera Ăă). Când lucrez și am de-a face cu un astfel de caracter, iau semnul de paranteză, îl poziționez deasupra literei Aa, îl rotesc 90° și îl redimensionez astfel încât să fie proporțional cu caracterul.

Circumflexul

• Accentul circumflex se folosește în partea de sus a literelor Ii și Aa, transformându-le în Îî și Ââ.

• Fun fact: pentru că niciun cuvânt în limba română nu începe cu Ââ, este posibil ca un text să nu conțină deloc varianta verzală (Â).

Microsoft a adoptat, în cadrul codării proprietare de pagină CP1250 (Central European), standardul ISO/IEC 8859-2:1998 (Latin2), care reprezintă incorect literele ș și ț prin formele cu sedilă (diacriticele turcești). Chiar dacă, începând cu Windows Vista, Microsoft a înlocuit parțial cu standardul adoptat ulterior, ISO/IEC 8859-16:2001 (Latin10), diacriticele, în sistemul de operare intern diacriticele românești în continuare nu sunt suportate.